Capitolul II - Noaptea

Asta ar cam fi urmarea chestiei acesteia.

Deeeeeeci, cum ziceam. Trezeste-te dracului odata! Acum povestirea.

El era fascinat de noapte. Dau cel putin asa pretindea. Singuratatea si noaptea...merg mana in mana. Se potrivesc perfect, numai ca atunci cand apar discrepante e nasol. Pentru ca ea a incercat tot timpul sa faca totul sa fie bine. And guess what? A primit suturi in partile dorsale pentru ca s-a aratat prea interesata de relatie. Sau cel putin ea credea ca e asa. Deeeeci, noaptea s-a facut si mai neagra decat era de obicei. Dar era linistita. Nimeni nu stia de ce. Iar lumii i se parea ca noaptea e prea linistita. Asa ca lumea statea cu un kil de morcovi adanc infipti, ca sa nu inceapa sa tune si sa fulgere. Dar singuratatea nu schita nici un gest. Intotdeauna ceda la presiune. Si noaptea stia asta, dar nu vroia sa ii strice universul pe care si l-a construit cu greu. Era mult prea sufletista, si o durea lucrul asta. Dar acum se gandea ce sa mai faca. Se gandea profund...constiinta ii zicea ca ori discuta odata serios, ori nu mai discuta deloc...

Capitolul I - Singuratatea

Se plimba linistita prin noapte, gandindu-se la cele intamplate. Era ora 5 a.m. si ea se plimba pierduta in acea noapte incantatoare de vara, avand o privire pierduta si o tinuta ravasita. Intra in garsoniera sa, si cu aceleasi miscari obisnuite, robotice, de care nu se satura niciodata, incuie usa, se descalta, arunca cheile pe biroul din singura camera, isi scoate pachetul de tigari, si se aseaza pe fotolilul din balcon, fumand linistita, savurand fiecare fum si fiecare clipa ramasa pana la ivirez zorilor. Cat de mult ravnea dupa el, dupa corpul lui, dupa clipele petrecute impreuna. Gandurile sale se pierdeau cu fiecare tigara fumata. Isi amintea cu drag...

Era noapte. Ca intotdeauna stateau amandoi imbratisati in pat, dorind sa adoarma, sa se odihneasca dupa o zi grea de munca.
El: "Poti sa dormi?"
Ea: "Nu. Nush ce naiba am..cred ca e iar luna plina."

Ea s-a ridicat sa se duca spre fereastra. Cum zisese si ea, era luna plina. Fara sa il simta venind, o lua in brate si isi lasa capul pe umarul ei. Ea inchise ochii si suspina adanc, tresarind usor, si punandu-si bratele sale peste ale lui. A ramas asa cateva secunde, savurand eternitatea clipelor, fiind constienta ca acestea vor ramane mereu in gandurile ei. Apoi, se intoarce usor cu fata spre el, si il saruta incet, romantic, intensificand ritmul sarutului, obligandu-l sa o intoarca spre masa de piatra joasa afalata pe balcon, si sa o urce acolo. Se lipesc unul de altul....ea purta numai un maieu si lenjeria pe ea, el...deja nu mai avea nimic. Saruturile si atingerile lor se intensificau cu fiecare secunda trecuta...
A inceput sa o sarute mai incet, a trecut spre ureche, a coborat usor spre gat; in acest timp ea gemand usor si infundat de placere, si atingandu-i usor spatele, umbla incet cu buricele degetelor ei subtiri pe spatele lui, facandu'l sa o doreasca si mai mult. Ea si-a incolacit picioarele in jurul taliei lui; el a ridicat-o si a dus-o spre pat. A inceput sa o dezbrace de maieu incet, sarutandu-i usor umerii, trecand la piept. Ea respira din ce in ce mai rasunator, pulsul i se ridica, si isi dorea sa se ajunga la punctul culminant cat mai repede. Dar timpul nu tinea cu ea... El o tot tachina. Ii placea sa faca asta. O tachinare dulce, dar si enervanta in acelasi timp, care nu vroiai sa se termine, desi devenea din ce in ce mai insuportabila...

Se lumina de ziua. Visul ei acut s-a destramat...

- VA URMA -

Go to ... anywhere but hell

I never thought I'll ever say this to him, but "fuck you. I hope you choke with your own alcohol and die in the worst torments of cirrhosis. I'm not giving you more than 6 months to live. I will not be seeing you either in hell or heaven. I rule hell, and the guy from upstairs won't receive you there. So your holed soul will wander between heaven and hell, and never ever find its rest. And your soul won't be living. You deserve to be alone. You deserve your wife being dead for more than a decade. No wonder you never found anyone else having in mind the way you treated her. So you might as well return to your former activities in the front of the TV or behind the bathroom door, because nobody wants you. Not even your parents. Not even your children."
It won;t be long now until I'll be gone. And you will die in the darkest solitude, and in the worst way possible: with people in the house, whom you never talk to.
P.S. I won;t even come to bury you, or visit your grave. Rot in pieces.

Asteptarea

Chiar vreau. Dar imi este prea frica sa incerc din nou. M-am saturat de atatea dezamagiri si sperante desarte. Sa ma joc? Nu e stilul meu. Si nu este un sentiment prea placut sa se joace cineva cu tine. Asa ca mai bine astept sa vad de unde sare iepurasul. Preferabil unul brunet, inalt si cu ochi albastri. Si nu mai tanar de 20 de ani! Dar deh, pana sa isi arate cineva interesul pentru mine, o sa mai treaca ceva vreme. Asa ca o sa stau, sa astept, sper ca nu Sf. Asteapta.
Am nevoie doar de o persoana care sa ma inteleaga, sa ma sustina, sa ma aprecieze pentru ceea ce am in cap si nu la inaintare. Vreau sa ma faca sa ma simt ca un copil. Vreau sa ma faca sa imi traiesc copilaria. Vreau...il vreau pe el.

An autumn day.

Un copil zbierand. "Veau la geam!!!" O doamna se muta, sa ii faca loc copilului razgaiat. La un moment dat adoarme. La o alta statie se urca un tip. Isi da geaca jos, fiindu-i vizibil cald. "Vrei sa iti tin eu geaca?", il intreb politicos eu. "Nu mersi, ma descurc...". Dupa 2 minute coboara pustiul razgaiat, care cu greu s-a trezit din somnul lui cel dulce. Il ridic, si il pun in bratele bonei sale. Ma mut pe locul de langa geam. Intorc privirea catre stanga...vad o mana intinsa catre mine:
"Cosmin"
"Kyia. Imi pare bine." Si ii arunc un zambet strengaresc, intorc privirea catre geam.
"Unde cobori?", ma intreaba...
"La capat."
"A...in Baneasa?"
"Dar asta nu merge in Baneasa."
"Ah, iar am gresit. Si imi facusem planuri ca ajung mai devreme, am timp sa trec si pe altundeva..."
"Pai stai linistit...ca il iei pe asta pana la capat, si mergi pana la Aviatorilor, iei masina spre BAneasa din partea cealalta..."
"A..mersi."
Si asa s-a terminat. Oare? Dar...m-am ales si cu un mic suvenir...:P

Amazing..or not?

Traiesc intr-o lume in care nu stii care este starea de spirit a oamenilor din jurul tau. Toata lumea are o atitudine pasiva-agresiva. Asa ca sa te fereasca sfantul sa enervezi pe cineva care este nervos, chiar si cel mai bun prieten, pentru ca habar nu ai cum poate sa reactioneze. Ori tipa la tine, ori il boceste plansul(in cazul tipelor), ori incepe sa distruga tot in jurul lui. Dar nu sa dea in tine.
Dar cel mai bine e cand toata lumea e fericita si bine-dispusa. E un sentiment inconfundabil atunci cand iti vine sa dansezi de bucurie...sau cand ai tot timpul afisat un zambet. Asa stii sa gusti viata din plin. Si are un gust dulce si acru in acelasi timp..ceva gen unui gref.
Lumea din jurul meu ma va uimi intotdeauna. Si mie imi place sa fiu uimita. Asa ca astept sa apara persoana care ma va uimi in orice fel posibil.