Capitolul I - Singuratatea

Se plimba linistita prin noapte, gandindu-se la cele intamplate. Era ora 5 a.m. si ea se plimba pierduta in acea noapte incantatoare de vara, avand o privire pierduta si o tinuta ravasita. Intra in garsoniera sa, si cu aceleasi miscari obisnuite, robotice, de care nu se satura niciodata, incuie usa, se descalta, arunca cheile pe biroul din singura camera, isi scoate pachetul de tigari, si se aseaza pe fotolilul din balcon, fumand linistita, savurand fiecare fum si fiecare clipa ramasa pana la ivirez zorilor. Cat de mult ravnea dupa el, dupa corpul lui, dupa clipele petrecute impreuna. Gandurile sale se pierdeau cu fiecare tigara fumata. Isi amintea cu drag...

Era noapte. Ca intotdeauna stateau amandoi imbratisati in pat, dorind sa adoarma, sa se odihneasca dupa o zi grea de munca.
El: "Poti sa dormi?"
Ea: "Nu. Nush ce naiba am..cred ca e iar luna plina."

Ea s-a ridicat sa se duca spre fereastra. Cum zisese si ea, era luna plina. Fara sa il simta venind, o lua in brate si isi lasa capul pe umarul ei. Ea inchise ochii si suspina adanc, tresarind usor, si punandu-si bratele sale peste ale lui. A ramas asa cateva secunde, savurand eternitatea clipelor, fiind constienta ca acestea vor ramane mereu in gandurile ei. Apoi, se intoarce usor cu fata spre el, si il saruta incet, romantic, intensificand ritmul sarutului, obligandu-l sa o intoarca spre masa de piatra joasa afalata pe balcon, si sa o urce acolo. Se lipesc unul de altul....ea purta numai un maieu si lenjeria pe ea, el...deja nu mai avea nimic. Saruturile si atingerile lor se intensificau cu fiecare secunda trecuta...
A inceput sa o sarute mai incet, a trecut spre ureche, a coborat usor spre gat; in acest timp ea gemand usor si infundat de placere, si atingandu-i usor spatele, umbla incet cu buricele degetelor ei subtiri pe spatele lui, facandu'l sa o doreasca si mai mult. Ea si-a incolacit picioarele in jurul taliei lui; el a ridicat-o si a dus-o spre pat. A inceput sa o dezbrace de maieu incet, sarutandu-i usor umerii, trecand la piept. Ea respira din ce in ce mai rasunator, pulsul i se ridica, si isi dorea sa se ajunga la punctul culminant cat mai repede. Dar timpul nu tinea cu ea... El o tot tachina. Ii placea sa faca asta. O tachinare dulce, dar si enervanta in acelasi timp, care nu vroiai sa se termine, desi devenea din ce in ce mai insuportabila...

Se lumina de ziua. Visul ei acut s-a destramat...

- VA URMA -