sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Insight

El imi da impresia ca nu ma mai vrea. Face asta de foarte mult timp, si din pacate mi-a luat foarte mult pana sa imi dau exact seama de probleme. Totusi, partea buna din toate astea este ca exista cineva care chiar ma intelege si ma asculta. Da, stiu, suna al dracului de cheesy si invechit, dar este adevarat. Ma face sa ma simt din nou ca un copil, fara griji, fara probleme. Dar na, la urma urmei, fiecare cu... ale lui/ei, depinde de caz.
Si cum spuneam mai devreme. Ma simt din nou ca un copil. Dupa 3 ani de zile, chiar ma simt din nou de parca as fi eu, si nu o straina de fiecare data cand ma uit in oglinda. Incep sa ma recunosc din nou, incep sa imi dau seama de multe lucruri legate de mine. Incep sa am iar incredere in mine; ba chiar mai multa decat am avut vreodata. Si totul multumita unui singur om. Nu credeam ca va fi asta vreodata posibil. Ma obisnuisem cu mine, cu vechea eu, care statea tot timpul la cheremul celorlalti, care nu avea chef niciodata de nimeni si nimic; eu care se obisnuise cu o partida de sex prost si tigara de dupa care era mai amara decat de obicei. Eu care... taceam si nu ziceam nimic in momentul in care vedeam ca este o problema. Eu care inchideam ochii si treceam cu vederea aproape tot.
Now it's all fucking over. Mi-a ajuns pana peste cap. M-am saturat mai mult decat isi poate imagina cineva vreodata. S-au adunat in mine atatea rahaturi dupa un an si ceva de zile, incat ma mir ca nu am facut implozie. Acum stiu exact ce vreau. In teorie cel putin. Intotdeauna, este mai greu cu obtinutul. Dar pana la urma, asta e. Usor-usor, trec mai departe, mai dau o pagina arsa de timp, si dau peste una alba, ce abia asteapta sa fie scrisa.

Poate ca, intr-adevar, totul o sa fie mai bine. Momentan ma aflu la rascruce, si nu stiu incotro sa merg....

marți, 29 aprilie 2008

Prima data...

Nice Easter, what can I say?
Numai lucruri in premiera la mine...
- Primul an in care nu am dat pe la biserica pentru lumina (nu de alta, dar nici nu aveam chef, nici cu o persoana in stare avansata de ebrietate nu vroiam sa merg).
- prima data cand am fost facuta pacatoasa! in sfarsit si-a dat cineva seama
- primul an in care nu manac salata de boeuf de pasti
- primul an in care s-au spart 60% din oua inainte sa le cumpar, in timp ce le degresam si in timp ce se fierbeau. la vopsit..unele au iesit cacanii.
- primul an in care nu am iesit cu prietenul in ziua de pasti. si nici nu am vorbit cu el.
- primul an in care imi doresc moartea cuiva. din toata inima.,
Prima si priam si prima data cand mi se intampla...multe. Mi-e lene sa scriu mai multe. Ma duc sa dorm. E primul an in care nu dorm destul. Si primul an in care am avut mai multe dezamagiri decat reusite pe plan sentimental.

duminică, 23 martie 2008

Mornin'

O zi aparent ratata. Nervi cat cuprinde. O persoana pe care nu o suporti, extrem de misogina. Pana la urma, in lipsa de alta activitate, trebuie sa o suporti pentru o ora si jumatate. Cand in sfarsit ora de plecare spre alt loc ajunge, cu un zambet sadic si tigara in coltul gurii te idrepti spre JACK. As it is said, toate drumurile duc spre jack. Nici nu am ajuns bine, m-am asezat la masa alaturi de alti 4 oameni. O bere. Sevraj... Doi dintre ei pleaca... noi trei intrasem deja la idei... mai, aia doi probabil si-au rezervat baia..deja au 20 de minute de cand au plecat... Eu: poate vezi ca s-au dus sa ia tigari. Se intorc cei doi, si arunca pachetul de kent 4 pe masa... si aduc al doilea rand de bere. Stejar... :X
Rasete, ameteala, destainuiri...buna dispozitie. Ora de plecare se apropia vertiginos... si am plecat. Am ajuns acasa.... am dormit. Cel mai lung somn din ultimele luni. 12 ore... Buna dimineata!

joi, 28 februarie 2008

Capitolul II - Noaptea

Asta ar cam fi urmarea chestiei acesteia.

Deeeeeeci, cum ziceam. Trezeste-te dracului odata! Acum povestirea.

El era fascinat de noapte. Dau cel putin asa pretindea. Singuratatea si noaptea...merg mana in mana. Se potrivesc perfect, numai ca atunci cand apar discrepante e nasol. Pentru ca ea a incercat tot timpul sa faca totul sa fie bine. And guess what? A primit suturi in partile dorsale pentru ca s-a aratat prea interesata de relatie. Sau cel putin ea credea ca e asa. Deeeeci, noaptea s-a facut si mai neagra decat era de obicei. Dar era linistita. Nimeni nu stia de ce. Iar lumii i se parea ca noaptea e prea linistita. Asa ca lumea statea cu un kil de morcovi adanc infipti, ca sa nu inceapa sa tune si sa fulgere. Dar singuratatea nu schita nici un gest. Intotdeauna ceda la presiune. Si noaptea stia asta, dar nu vroia sa ii strice universul pe care si l-a construit cu greu. Era mult prea sufletista, si o durea lucrul asta. Dar acum se gandea ce sa mai faca. Se gandea profund...constiinta ii zicea ca ori discuta odata serios, ori nu mai discuta deloc...

sâmbătă, 2 februarie 2008

Capitolul I - Singuratatea

Se plimba linistita prin noapte, gandindu-se la cele intamplate. Era ora 5 a.m. si ea se plimba pierduta in acea noapte incantatoare de vara, avand o privire pierduta si o tinuta ravasita. Intra in garsoniera sa, si cu aceleasi miscari obisnuite, robotice, de care nu se satura niciodata, incuie usa, se descalta, arunca cheile pe biroul din singura camera, isi scoate pachetul de tigari, si se aseaza pe fotolilul din balcon, fumand linistita, savurand fiecare fum si fiecare clipa ramasa pana la ivirez zorilor. Cat de mult ravnea dupa el, dupa corpul lui, dupa clipele petrecute impreuna. Gandurile sale se pierdeau cu fiecare tigara fumata. Isi amintea cu drag...

Era noapte. Ca intotdeauna stateau amandoi imbratisati in pat, dorind sa adoarma, sa se odihneasca dupa o zi grea de munca.
El: "Poti sa dormi?"
Ea: "Nu. Nush ce naiba am..cred ca e iar luna plina."

Ea s-a ridicat sa se duca spre fereastra. Cum zisese si ea, era luna plina. Fara sa il simta venind, o lua in brate si isi lasa capul pe umarul ei. Ea inchise ochii si suspina adanc, tresarind usor, si punandu-si bratele sale peste ale lui. A ramas asa cateva secunde, savurand eternitatea clipelor, fiind constienta ca acestea vor ramane mereu in gandurile ei. Apoi, se intoarce usor cu fata spre el, si il saruta incet, romantic, intensificand ritmul sarutului, obligandu-l sa o intoarca spre masa de piatra joasa afalata pe balcon, si sa o urce acolo. Se lipesc unul de altul....ea purta numai un maieu si lenjeria pe ea, el...deja nu mai avea nimic. Saruturile si atingerile lor se intensificau cu fiecare secunda trecuta...
A inceput sa o sarute mai incet, a trecut spre ureche, a coborat usor spre gat; in acest timp ea gemand usor si infundat de placere, si atingandu-i usor spatele, umbla incet cu buricele degetelor ei subtiri pe spatele lui, facandu'l sa o doreasca si mai mult. Ea si-a incolacit picioarele in jurul taliei lui; el a ridicat-o si a dus-o spre pat. A inceput sa o dezbrace de maieu incet, sarutandu-i usor umerii, trecand la piept. Ea respira din ce in ce mai rasunator, pulsul i se ridica, si isi dorea sa se ajunga la punctul culminant cat mai repede. Dar timpul nu tinea cu ea... El o tot tachina. Ii placea sa faca asta. O tachinare dulce, dar si enervanta in acelasi timp, care nu vroiai sa se termine, desi devenea din ce in ce mai insuportabila...


Se lumina de ziua. Visul ei acut s-a destramat...

- VA URMA -

vineri, 4 ianuarie 2008

Go to ... anywhere but hell

I never thought I'll ever say this to him, but "fuck you. I hope you choke with your own alcohol and die in the worst torments of cirrhosis. I'm not giving you more than 6 months to live. I will not be seeing you either in hell or heaven. I rule hell, and the guy from upstairs won't receive you there. So your holed soul will wander between heaven and hell, and never ever find its rest. And your soul won't be living. You deserve to be alone. You deserve your wife being dead for more than a decade. No wonder you never found anyone else having in mind the way you treated her. So you might as well return to your former activities in the front of the TV or behind the bathroom door, because nobody wants you. Not even your parents. Not even your children."
It won;t be long now until I'll be gone. And you will die in the darkest solitude, and in the worst way possible: with people in the house, whom you never talk to.
P.S. I won;t even come to bury you, or visit your grave. Rot in pieces.

joi, 13 decembrie 2007

Asteptarea

Chiar vreau. Dar imi este prea frica sa incerc din nou. M-am saturat de atatea dezamagiri si sperante desarte. Sa ma joc? Nu e stilul meu. Si nu este un sentiment prea placut sa se joace cineva cu tine. Asa ca mai bine astept sa vad de unde sare iepurasul. Preferabil unul brunet, inalt si cu ochi albastri. Si nu mai tanar de 20 de ani! Dar deh, pana sa isi arate cineva interesul pentru mine, o sa mai treaca ceva vreme. Asa ca o sa stau, sa astept, sper ca nu Sf. Asteapta.
Am nevoie doar de o persoana care sa ma inteleaga, sa ma sustina, sa ma aprecieze pentru ceea ce am in cap si nu la inaintare. Vreau sa ma faca sa ma simt ca un copil. Vreau sa ma faca sa imi traiesc copilaria. Vreau...il vreau pe el.