joi, 28 februarie 2008

Capitolul II - Noaptea

Asta ar cam fi urmarea chestiei acesteia.

Deeeeeeci, cum ziceam. Trezeste-te dracului odata! Acum povestirea.

El era fascinat de noapte. Dau cel putin asa pretindea. Singuratatea si noaptea...merg mana in mana. Se potrivesc perfect, numai ca atunci cand apar discrepante e nasol. Pentru ca ea a incercat tot timpul sa faca totul sa fie bine. And guess what? A primit suturi in partile dorsale pentru ca s-a aratat prea interesata de relatie. Sau cel putin ea credea ca e asa. Deeeeci, noaptea s-a facut si mai neagra decat era de obicei. Dar era linistita. Nimeni nu stia de ce. Iar lumii i se parea ca noaptea e prea linistita. Asa ca lumea statea cu un kil de morcovi adanc infipti, ca sa nu inceapa sa tune si sa fulgere. Dar singuratatea nu schita nici un gest. Intotdeauna ceda la presiune. Si noaptea stia asta, dar nu vroia sa ii strice universul pe care si l-a construit cu greu. Era mult prea sufletista, si o durea lucrul asta. Dar acum se gandea ce sa mai faca. Se gandea profund...constiinta ii zicea ca ori discuta odata serios, ori nu mai discuta deloc...

Niciun comentariu: