vineri, 4 ianuarie 2008

Go to ... anywhere but hell

I never thought I'll ever say this to him, but "fuck you. I hope you choke with your own alcohol and die in the worst torments of cirrhosis. I'm not giving you more than 6 months to live. I will not be seeing you either in hell or heaven. I rule hell, and the guy from upstairs won't receive you there. So your holed soul will wander between heaven and hell, and never ever find its rest. And your soul won't be living. You deserve to be alone. You deserve your wife being dead for more than a decade. No wonder you never found anyone else having in mind the way you treated her. So you might as well return to your former activities in the front of the TV or behind the bathroom door, because nobody wants you. Not even your parents. Not even your children."
It won;t be long now until I'll be gone. And you will die in the darkest solitude, and in the worst way possible: with people in the house, whom you never talk to.
P.S. I won;t even come to bury you, or visit your grave. Rot in pieces.

joi, 13 decembrie 2007

Asteptarea

Chiar vreau. Dar imi este prea frica sa incerc din nou. M-am saturat de atatea dezamagiri si sperante desarte. Sa ma joc? Nu e stilul meu. Si nu este un sentiment prea placut sa se joace cineva cu tine. Asa ca mai bine astept sa vad de unde sare iepurasul. Preferabil unul brunet, inalt si cu ochi albastri. Si nu mai tanar de 20 de ani! Dar deh, pana sa isi arate cineva interesul pentru mine, o sa mai treaca ceva vreme. Asa ca o sa stau, sa astept, sper ca nu Sf. Asteapta.
Am nevoie doar de o persoana care sa ma inteleaga, sa ma sustina, sa ma aprecieze pentru ceea ce am in cap si nu la inaintare. Vreau sa ma faca sa ma simt ca un copil. Vreau sa ma faca sa imi traiesc copilaria. Vreau...il vreau pe el.

miercuri, 14 noiembrie 2007

An autumn day.

Un copil zbierand. "Veau la geam!!!" O doamna se muta, sa ii faca loc copilului razgaiat. La un moment dat adoarme. La o alta statie se urca un tip. Isi da geaca jos, fiindu-i vizibil cald. "Vrei sa iti tin eu geaca?", il intreb politicos eu. "Nu mersi, ma descurc...". Dupa 2 minute coboara pustiul razgaiat, care cu greu s-a trezit din somnul lui cel dulce. Il ridic, si il pun in bratele bonei sale. Ma mut pe locul de langa geam. Intorc privirea catre stanga...vad o mana intinsa catre mine:
"Cosmin"
"Kyia. Imi pare bine." Si ii arunc un zambet strengaresc, intorc privirea catre geam.
"Unde cobori?", ma intreaba...
"La capat."
"A...in Baneasa?"
"Dar asta nu merge in Baneasa."
"Ah, iar am gresit. Si imi facusem planuri ca ajung mai devreme, am timp sa trec si pe altundeva..."
"Pai stai linistit...ca il iei pe asta pana la capat, si mergi pana la Aviatorilor, iei masina spre BAneasa din partea cealalta..."
"A..mersi."
Si asa s-a terminat. Oare? Dar...m-am ales si cu un mic suvenir...:P

sâmbătă, 6 octombrie 2007

Amazing..or not?

Traiesc intr-o lume in care nu stii care este starea de spirit a oamenilor din jurul tau. Toata lumea are o atitudine pasiva-agresiva. Asa ca sa te fereasca sfantul sa enervezi pe cineva care este nervos, chiar si cel mai bun prieten, pentru ca habar nu ai cum poate sa reactioneze. Ori tipa la tine, ori il boceste plansul(in cazul tipelor), ori incepe sa distruga tot in jurul lui. Dar nu sa dea in tine.
Dar cel mai bine e cand toata lumea e fericita si bine-dispusa. E un sentiment inconfundabil atunci cand iti vine sa dansezi de bucurie...sau cand ai tot timpul afisat un zambet. Asa stii sa gusti viata din plin. Si are un gust dulce si acru in acelasi timp..ceva gen unui gref.
Lumea din jurul meu ma va uimi intotdeauna. Si mie imi place sa fiu uimita. Asa ca astept sa apara persoana care ma va uimi in orice fel posibil.